Pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare dedicată lemnului sfânt pe care a fost răstignit Mântuitorul. Este una dintre cele două zile de post aspru din an, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
Originea acestei sărbători se leagă de anul 335, atunci când, la sfințirea Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim – ridicată la dorința Sfintei Împărătese Elena și a fiului ei, împăratul Constantin cel Mare – a fost așezată spre păstrare o mare parte din lemnul Crucii descoperite de Elena. Deși sfințirea a avut loc la 13 septembrie, ziua de prăznuire a fost stabilită pentru 14 septembrie.
În această zi, credincioșii își amintesc două momente importante din istoria Sfintei Cruci:
- descoperirea și înălțarea solemnă a ei de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335;
- readucerea Crucii la Ierusalim, în anul 629, după ce fusese luată de perși. Împăratul bizantin Heraclius a depus-o din nou în Biserica Sfântului Mormânt, iar patriarhul Zaharia a ridicat-o spre închinarea credincioșilor pe 14 septembrie 630.
În secolele următoare, Crucea a fost purtată în procesiuni între Ierusalim și Constantinopol, tradiție care se mai păstrează și astăzi.
Biserica pomenește și descoperirea Crucii în fiecare an pe 6 martie, zi în care se amintește și faptul că Sfânta Elena a găsit piroanele și scara folosite la răstignire. Părți din Crucea cea Adevărată au fost trimise la Roma, la Constantinopol și la Ierusalim.
De asemenea, Sinodul al VII-lea Ecumenic, ținut la Niceea în anul 787, a hotărât ca Sfânta Cruce să fie cinstită la fel ca și icoanele. Din acel moment, toate crucile – fie purtate de credincioși, fie așezate pe morminte – trebuie sfințite.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
