În călătoria noastră duhovnicească pe acest pământ, clerici și mireni, la puțin timp după începutul Noului An bisericesc, Biserica noastră strămoșească a statornicit în cultul divin o serie de rânduieli sfinte cu multă încărcătură duhovnicească și care se cuvin a fi respectate. Una dintre acestea este cea a ritualului pregătirii și scoaterii spre închinare a Sfintei Cruci.
PREGĂTIREA SFINTEI CRUCI
În ajunul Praznicului Înălțării Sfintei Cruci din acest an – sâmbătă, 13 septembrie, are loc pregătirea și împodobirea Sfintei Cruci (conform tradiției, din busuioc frumos mirositor și flori). Acestea au ca temei Viaţa ce izvorăște din lemnul Crucii lui Hristos, aşa cum arată cântarea bisericească: „Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire” (cântarea a 3-a din Canonul Înălțării Sfintei Cruci), dar și altele.
După Otpustul slujbei Vecerniei Mici (unde este cazul – de regulă, în mănăstiri și catedrale chiriarhale), ori înaintea Slujbei Vecerniei Mari unită cu Litia, preotul o pregătește și o pune pe un disc (sau taviță), iar apoi așază Cinstita Cruce pe Sfântul Antimis (nedesfăcut, în locul Sfintei Evanghelii, pe care o pune mai sus, spre răsărit). Înaintea Cinstitei Cruci va arde o lumânare sau o candelă toată noaptea (până la vremea scoaterii în mijlocul bisericii, la sfârșitul Utreniei).
SCOATEREA ȘI ÎNCHINAREA LA SFÂNTA CRUCE
În timpul Doxologiei Mari, preotul îmbrăcat în toate veșmintele preoțești, cădește Sfânta Masă și Cinstita Cruce, apoi o ridică împreună cu procovățul și iese pe ușa dinspre miazănoapte, mergând înainte paraclisierul cu lumânarea (sau sfeșnicul) și merge până la ușile împărătești. Sfârșindu-se de cântat „Doxologia Mare” și „Sfinte Dumnezeule” preotul zice „Înțelepciune, drepți!” apoi se cântă Troparul „Mântuiește, Doamne, poporul Tău” (de trei ori). Preotul poartă cinstita Cruce și o așază în mijlocul bisericii pe un analog, după care o cădește de trei ori. Ridică apoi Cinstită Cruce și rostește în cele patru laturi ale analogului cererile la care se răspunde cu „Doamne miluiește” de 100 de ori (a se vedea indicațiile din Minei și din Liturghier). Apoi, așezând Cinstita Cruce pe analog cântă „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne…”. În continuare, se închină făcând două metanii, sărută Cinstita Cruce și apoi mai face o metanie, după care intră în Sfântul Altar și se continuă slujba respectând rânduiala corespunzătoare din cărțile de cult.
După săvârșirea sărutării și închinării, preotul o ia de pe analog și o așează pe Iconostas și va sta acolo până la Odovania Praznicului, adică 21 septembrie.
SFÂNTA LITURGHIE
La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, se pun Antifoanele speciale ale Praznicului. După Vohod se cântă Troparul Crucii, Slavă… Și acum… Condacul Crucii. În loc de „Sfinte Dumnezeule” se cântă „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne…”. Urmează Prochimenul, Apostolul, Evanghelia, Axionul „Rai de taină…” și Chinonicul Praznicului „Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne”.
La masă se mănâncă doar mâncăruri de post, iar acolo unde creștinii doresc mai multă nevoință se postește aspru (post negru).
De asemenea, ca și în cazul sărbătorii Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, în această zi de post nu se oficiază nunți iar petrecerile de orice fel sunt interzise!
Bucură-te Sfântă Cruce, păzitoare a creștinilor!
Troparul, glasul 1:
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău”.
