Odată cu venirea noastră pe acest pământ, și după scoaterea din baia apei Sfântului Botez, fiecare dintre noi primim în dar de la Dumnezeu un înger păzitor care să ne călăuzească pașii pe tot parcursul vieții.
Îngerul este un duh nevăzut, el există, doar că noi nu îl putem vedea, atinge, îmbrățișa. Se află în lumea cea nevăzută a lui Dumnezeu. Dar, cu siguranță că, cei ce trăiesc o viață îmbunătățită, curată, fără patimi și care nu mai trăiesc pentru lume, ci pentru Dumnezeu, de exemplu monahii, care au primit „chipul îngeresc”, îi simt mult mai aproape în chiliile lor.
Chiar și Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cât timp a trăit pe acest pământ a avut un înger păzitor. De unde știm aceasta? Din Scriptură! Sfântul Evanghelist Luca ne spune că în noaptea din Grădina Ghetsimani un înger i se arată lui Iisus și-l încurajează în pătimirile sale: „Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-l întărea” (22, 43). Atunci când și noi avem diferite căderi, este bine să ne rugăm îngerului păzitor, adică să îl chemăm în ajutorul nostru. Sfinții Părinți spun faptul că ei sunt dispuși să ne ajute dacă le vom cere ajutorul.
Mamele creștine și adevărate, bunicii, și toți membrii unei familii cu frică de Dumnezeu, încă din primele clipe, când cei mici pot să gângurească, îi învață pe pruncuți rugăciunile „Îngerașul” și „Tatăl nostru”, ca ei să crească frumos și armonios cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Îngerul păzitor și cu Sfinții. Este o lucrare tainică ce se petrece cu rugăciunile rostite pentru că acestea au multă trecere înaintea lui Dumnezeu.
La un moment dat fiecare vom pleca spre veșnicie din această lume vremelnică. Atunci, la Dreapta Judecată, îngerul păzitor va merge în călătorie împreună cu sufletul nostru nemuritor înaintea lui Dumnezeu, pentru a-l ajută să obțină o sentință favorabilă.
Să ne rugăm și noi cu multă credință îngerului nostru păzitor, așa cum spune stihira din „Canonul de pocăință către îngerul păzitor al vieții omului”, ca să ne păzească la Dreapta și Înfricoșata Judecată: „îndreptătorule, păzitorul meu, folositorul și izbăvitorul meu, păzitorul ticălosului meu suflet, când mă va scula din pământ la judecată înfricoșătorul glas al trâmbiței, atunci aproape de mine să stai, blând și vesel, cu nădejdea mântuirii depărtând de la mine frica!” Amin.
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Meditație la Duminica a 22-a după Rusalii
