În liniştea dimineţilor de duminică şi în sărbători (când este cruce roşie în calendar), se aud clopotele Bisericilor, care-i îndeamnă pe oameni să nu se lase robiţi de lucruri lumeşti sau amăgiţi de fapte păcătoase, ci să vină la Sfânta Biserică spre a li se da hrană duhovnicească. Duminica nu este o zi a omului, ci este o zi a Domnului și de aceea trebuie consacrată lui Dumnezeu. Se spune în popor că dacă duminica nu mergi la Sfânta Liturghie, înseamnă că-i întorci spatele lui Dumnezeu. Să luăm aminte la cuvintele unui preot, care ne învăţa că nu trebuie să muncim duminica fiindcă toţi banii câştigaţi, de fapt în păcat, îi vom pierde într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu: pe medicamente, la doctori, pe amenzi la poliţie, ni-i fură hoţii, vine o grindină, vine o secetă mare, o revărsare de ape, și atunci, cu ce ne-am ales? Dacă însă un creştin ortodox este angajat la un patron şi acesta îl obligă să lucreze duminica, lipsindu-l astfel de slujba Sfintei Liturghii, păcatul şi paguba sunt numai ale patronului.
Cineva a fost întrebat de un preot: „Ce faci dumneata Duminica, atunci când ar trebui să mergi la Biserică?“ Şi el a răspuns: „Mă uit la televizor!“ Preotul l-a întrebat: „Ştii dumneata ce înseamnă asta? Înseamnă că ai televizorul în faţă şi pe Dumnezeu în spate!
„Cine nu are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată” (Sfântul Ciprian)
Dacă omul de rând ar cunoaşte în profunzime ce înseamnă ca simbol slujba de duminică atunci ar privi altfel lucrurile şi nu ar simți nevoia să găsească motive ca să nu meargă duminica la biserică. Oamenii bisericii văd în slujba de duminică o taină de mare putere – „taina Împărăţiei“, unde creştinul are ocazia să trăiască „spaţiul şi veşnicia“ împărăţiei lui Dumnezeu. Slujba de duminică este definită de teologi drept o „taină a Cuvântului“, o „taină a mulţumirii“ şi „taina tainelor“.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
