Textul biblic din Sfânta Evanghelie după Matei 25, 31-46, care se va citi la Sfânta Liturghie din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, cu o săptămână înaintea Postului Mare, ne pune în față o bogată revărsare de cuvinte dumnezeiești, care, dacă ni le vom însuși, ne vor fi de mare folos la Dreapta Judecată.
De altfel, aceste cuvinte de învățătură din cadrul pericopei evanghelice vor fi ultimile pe care Mântuitorul Iisus Hristos le va mai rosti în public (în noaptea dintre marți spre miercuri dinaintea răstignirii), deoarece, peste două zile, avea să fie Paștile iar „Fiul Omului va fi dat să fie răstignit” (cf. Matei 26, 1-2).
Dar, ce este această Dreaptă Judecată? Și de ce e numită și trecută în calendarul creștin-ortodox ca fiind „înfricoșătoare”?
În primul rând, pentru faptul că, orice început va avea și un sfârșit, Dumnezeu fiind Însuși Alfa și Omega, adică Începutul și Sfârșitul tuturor în toate, care va despărți oile de capre, având astfel un caracter surprinzător. Ne aducem aminte așadar de faptul că „Dumnezeu va judeca lumea cu dreptate, va judeca neamurile fără strâmbătate” (cf. Romani 14, 10).
În al doilea rând, conform învățăturii noastre de credință ortodoxă, Judecata va fi completă, definitivă și înfricoșătoare, pentru că Dumnezeu nu este drept ci înfricoșător de drept. Dreptatea cea dumnezeiască va fi de departe întru totul părtinitoare, altfel decât cea omenească, care este gândită și săvârșită după puterea de a raționa lucrurile de fiecare dintre noi. Apoi, sfârșitul va da măsura tuturor lucrurilor iar „dreptatea Domnului rămâne în veac” (cf. Psalmul 114, 5).
Observăm faptul că Fiul Omului se identifică cu cei aflați în dificultate, și, ca să înțelegem cât mai bine, este vorba despre acele fapte ale milei trupești: să îmbrăcăm pe cei goi, să dăm de mâncare celor flămânzi, să adăpăm pe cei însetați, să cercetăm pe cei bolnavi în spitale și să cercetăm în temniță pe cei închiși. Toate aceste fapte sunt consemnate în învățătura noastră de credință ortodoxă (catehism).
Marele teolog contemporan Ioan Ică Jr. de la Sibiu afirmă faptul că „judecata nu va fi doar la sfârșitul istoriei, ci este în mijlocul istoriei, în fiecare secundă, în fiecare clipă și în fiecare epocă istorică și atunci când suntem indiferenți de mesajul Evangheliei lui Dumnezeu”.
Să ne rugăm Bunului Dumnezeu, Judecătorul celor vii și al celor adormiți, ca în momentul sfârșitului vieții noastre să ne găsească veghetori și buni lucrători, întâmpinându-ne cu cuvintele: bine slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău! Amin.
Pr. Adrian Dobreanu
