Pilda semănătorului numită și „pilda celor patru pământuri” se regăsește în trei din cele patru Sfinte Evanghelii (Matei, cap. 13, v. 3-23; Marcu, cap. 4 v. 3-20 și Luca cap. 8 v. 5-15) și face parte din categoria pildelor despre Împărăția lui Dumnezeu, interpretată de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos.
După cum se poate observa, există trei termeni care se pot interpreta ușor: semănătorul, sămânța și pământul (solul).
Semănătorul este Domnul nostru Iisus Hristos, dar, în același timp, poate fi și orice slujitor al lui Dumnezeu care rostește cuvântul de învățătură din Evanghelie, semănând astfel cuvântul cel bun în sufletele credincioșilor; adică, poate fi vorba despre păstor și păstoriți.
Sămânța reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, este cuvântul Evangheliei și al Împărăției. Această sămânță este subiectul predicilor Domnului Iisus Hristos; de remarcat este faptul că există o singură sămânță, și, după cum este ușor de observat, există patru categorii de pământ.
Modul în care „reacționează” pământul la sămânță nu este datorită sămânței și nici a semănătorului pentru că semănătorul și sămânța întotdeauna este aceeași. Singurul care este diferit e pământul. A fost o singură categorie de semințe. Pământul în care se cultivă sămânța este omul și inima acestuia iar cele patru categorii de pământ pot reprezenta patru categorii diferite de oameni.
Sămânța căzută „lângă drum” (Luca 8, 5) sau de la marginea drumului poate fi cea căzută în pământul bătătorit sau uscat, un loc compromis și îl simbolizează pe omul care aude Cuvântul lui Dumnezeu dar nu îl și înțelege; pentru că astfel de oameni trăiesc într-un mediu nociv, într-o extremă periculoasă. Oamenii buni, așezați în locuri greșite, pot deveni oameni greșiți; păsările cerului pot reprezenta pe cel rău, pe diavolul care caută să înlăture pe oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu.
A doua categorie, cea căzută „pe piatră” (Luca 8, 6), în locurile stâncoase, cu multe pietre și simbolizează pe oamenii împietriți și mofturoși, care aud Cuvântul lui Dumnezeu și îl primesc cu bucurie, însă doar pentru o anumită vreme, după care se leapădă. De ce? Unii exegeți menționează că acest lucru se întâmplă din cauza ispitelor și a „relației” mai slabe cu Dumnezeu. Ispita reprezintă pe diavol care caută să ne smulgă din Împărăție.
A treia categorie, cea căzută „între spini” (Luca 8, 7), reprezintă oamenii materialiști și pătimași care aud Cuvântul lui Dumnezeu dar, umblând cu grijile materiale ale vieții, se pierd cu lucruri mărunte, lumești și fără folos. Bogăția îl face pe om să se facă mulțumit de sine, să fie autosuficient și să se mândrească.
Ultima categorie, cea căzută pe „pământul cel bun” (Luca 8, 8), solul săpat și îngrijit, a făcut rod însutit pentru că oamenii „aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare”. Condiția rodirii este înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, cei care se spovedesc, se împărtășesc adică au o relație apropiată cu Dumnezeu. Pentru a înțelege voia lui Dumnezeu este nevoie de o inimă bună și curată.
Pilda semănătorului zugrăvește dragostea nemărginită a lui Dumnezeu, dragoste care este demonstrată tuturor oamenilor de pe acest pământ în mod egal dar și faptul că unii dintre acești oameni reacționează cu credință, iar alții, cu necredință. Totul depinde de noi, și, în final, ar trebui ca fiecare dintre noi, să ne punem întrebarea: ce fel de pământ suntem noi?
Arhid. Adrian Dobreanu
