Tânărul din Sfânta Evanghelie care se va citi mâine, în duminica a XII-a după Rusalii, a ținut mai mult la bogăție decât la Împărăție. De unde știm aceasta? Pentru că atunci când Mântuitorul i-a zis: „Dacă voiești să fii cu adevărat desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi! (Matei 19, 21). Iar el a plecat întristat pentru că avea multe bogății.
Când bogățiile materiale servesc că mijloc pentru susținerea vieții pământești, ele devin producătoare de civilizație și cultură; astfel de bunuri materiale pot deveni izvor de mântuire și câștigarea Împărăției lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, atunci când bunurile materiale au un scop numai în ele însele, nedefinit, atunci ele ne robesc ca pe bogatul din pericopa evanghelică. Însuși Sfântul Apostol Pavel îi scrie lui Timotei: „celor bogați din veacul de acum poruncește-le să nu se semețească, nici să-și pună nădejdea în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belșug toate, spre îndulcirea noastră” (I Timotei 6, 17).
Sfântul Ioan Gură de Aur spune astfel: „să adunăm cu o mână bogățiile de aici, cu alta să ne ținem de dreapta Tatălui Ceresc, și cât se poate de des, să ne întoarcem privirile spre El”.
Modul de reacție al tânărului bogat ar trebui să ne dea puțin de gândit. Putem asemăna tânărul din trecut, din Evanghelie, cu tinerii de astăzi? Desigur! În tinerii noștri de astăzi trebuie să căutăm să sădim cuvintele Sfintei Scripturi, să cultivăm sfințenia vieții de a ajuta pe semeni, atâta spiritual cât și material, pentru ca aceștia să aibă o altfel de abordare asupra lucrurilor materiale. Parafrazând pe Sfântul Ioan Gură de Aur, putem afirma că suntem cu adevărat bogați, atunci când îl avem pe Dumnezeu ca prieten. Și toate vor veni de la sine!
Singura bogăție a unui om este sufletul său! Cu cât „cheltuim” mai mult duhovnicește pentru sufletul nostru (post, rugăciune, milostenie, fapte bune), cu atât mai mult vom dobândi un loc în Împărăția lui Dumnezeu! Dacă vom cheltui așa, nu vom sărăci niciodată! Iar acest fapt e cu mult mai valabil atunci când „investim” în sufletul aproapelui nostru, care este chipul lui Hristos și fratele nostru! Amin!
Arhid. Adrian Dobreanu
