6 elevi ai Colegiului Național „Gheorghe Șincai” Baia Mare au obținut rezultate foarte bune la Olimpiada de Limba italiană, în etapa județeană - 2 ore în urmă
Ziua Mondială a Sindromului Down a reunit tineri, părinți și invitați speciali, la Centrul „CASPEV” din Baia Mare - 3 ore în urmă
Adelina Dumbrăvicean, elevă la Școala Gimnazială „Gheorghe Lupan” din Groși s-a calificat în etapa națională a Olimpiadei Naționale de Limbi Clasice - 3 ore în urmă
Târg în Sat, ediția de Paști, la Casa din Vale Breb - 4 ore în urmă
O altfel de misiune a jandarmilor - 5 ore în urmă
22 martie 1965, Nicolae Ceaușescu devine liderul României comuniste - 6 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, duminică 22 martie 2026 - 7 ore în urmă
Lotul convocat de Costin Curelea pentru meciurile naționalei U21 cu Kosovo și San Marino - 17 ore în urmă
Campionatul Național de rugby 7s juniori 1 se reia duminică la Lăpușel - 18 ore în urmă
Înotătorii de la CS Seini, rezultate promițătoare la Cupa Primăverii de la Otopeni - 18 ore în urmă
Frumusețile de la noi: În munții Maramureșului este spectacolul de culoare și mireasmă specială! A înflorit bujorul de munte! Iată și fotografiile!
Frumusețile de la noi: În munții Maramureșului este spectacolul de culoare și mireasmă specială! A înflorit bujorul de munte! Iată și fotografiile!
O frumusețe a naturii este acum prezentă în Munții Rodnei, arată reprezentanții Administrației Parcului. Este vorba despre bujorul de munte, o veritabilă mireasmă pentru montaniarzi.
„Colț de Rai, așa arată Parcul Național Munții Rodnei în perioada aceasta cu Bujorul de munte (Rhodondrendron myrtifolium) înflorit”, arată acum reprezentanții Administrației Parcului Național Munții Rodnei. Aceștia au publicat fotografii realizate de ing. Timotei Filipoiu.
Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zonă Balcanilor, în România se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm. Bujorul de munte mai este numit și smârdar, cocozar sau Smârdar și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaya, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei. Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zonă Balcanilor, în România se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm. Bujorul de munte mai este numit și smârdar, cocozar sau Smârdar și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei. Bujorul de munte are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante îngrămădite spre vârful lujerului, tari și persistente, lungi de unu-doi centimetri și late. Planta a fost culeasă abuziv, florile fiind căutate pentru ceaiuri și dulceața, dar și pentru unele proprietăți medicinale, arată montaniarzi.ro.
Bujorul de munte nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în grădini. Deci nu trebuie cules, sau smuls cu rădăcină pentru că moare în doar câteva ore și nu se poate adapta la altitudini mai mici. Bujorul de munte înflorește spre sfârșitul lunii iunie și are o aromă asemănătpare cu a vișinelor. Florile, conțin aminoacizi esențiali organismului, și în general, se adninistreaza sub formă de infuzie, dar există risc crescut de a produce intoxicații grave, dacă este câte de puțin supradozat. Bujorul de munte apare pe pantele înalte stâncoase ale Bucegilor și este una din florile spontane din Parcului Național Bucegi, în Făgăraș pe versantul nordic și în Retezat. Petalele bujorului de munte seamănă cu cele de trandafir, iar vârful sezonului ţine de regulă cam două săptămâni, în intervalul 1 iunie – 1 iulie, și variază de la un masiv muntos la altul. Prima dată înflorește în Bucegi, la finele luni iunie în Retezat. Smârdarul a fost pus in evidență și clasificat pentru prima oara de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866), și de asemenea de maghiarul Lájos von Simonkai (1851-1910), mai arată sursa citată în acest articol.
C.Ț.





















