Duminică, 9 ianuarie (după Botezul Domnulu), Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare, cunoscută între credincioşi cu numele de Catedrala Istorică, deoarece aceasta a fost Catedrala Episcopiei de la reînfiinţare până la intrarea la slujire în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”, în anul 2003.
Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Pr. Dr. Ioan Marius Sabău, paroh, Pr. Adrian Terec, Pr. Daniel Tirean, inspector financiar intern la Centrul Eparhial, Pr. Andrei Costinaş, fost paroh, Pr. Nicolae Varga, fost slujitor la această biserică, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare și Diac. Radu Ioan Anton.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul Catedralei, dirijat de Gabriela Cânţa. Deşi a fost o zi cu zăpadă şi ninsoare, mulţime mare de credincioşi s-a îndreptat către Catedrala Istorică pentru a se ruga împreună cu Întâistătătorul Eparhiei şi soborul.
Un bogat cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin credincioşilor despre ieşirea la propovăduire a Mântuitorului, în contextul în care continuă activitatea pentru care poporul a fost pregătit de Sfântul Ioan Botezătorul şi a aprofundat mesajul acestuia.
„Suntem în duminica după Botezul Domnului, care însemnează, în calendarul Bisericii noastre, începutul propovăduirii şi activităţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Sfintele Evanghelii ne relatează că, după ce Mântuitorul a auzit că Ioan a fost întemniţat, a fost decapitat, s-a întors în Galileea, în Nord, şi a început propovăduirea Evangheliei şi a transmis mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns deja pe pământ, prin Însăşi prezenţa Fiului Său. Mesajul Sfântului Ioan Botezătorul s-a întrupat prin faptul că Mântuitorul S-a arătat lumii, iar Mânntuitorul a aprofundat acest mesaj, în sensul că ne-a transmis fiecăruia dintre noi că dacă nu vom fi ca şi copiii, fără răutate, cu iubire sinceră şi cu inimă curată, nu vom intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta este mesajul pe care l-a transmis Mântuitorul creştinătăţii: inimă curată, iubire statornică faţă de Dumnezeu şi recunoştinţă permanentă pentru tot darul Său. Suntem la Catedrala Istorică a municipiului Biaa Mare, unde venim în fiecare an în duminica după Botezul Domnului, deoarece aici ne-am început şi noi activitatea, am slujit ca Arhiereu pentru prima dată în această Catedrală în urmă cu 27 de ani. Este Catedrala Istorică şi mult iubită de credincioşii care o cercetează.”
„Sfântul Ioan Botezătorul a avut un rol unic, o misiune unică, viaţă sfântă şi cuvânt ca tunetul, venit din străfundurile Pustiei Iudeii şi adresat poporului, care era în aşteptare să-şi împlinească Dumnezeu făgăduinţa de a trimite lumii un mântuitor. Deci, la 30 de ani, Ioan a ieşit în lume la propovăduire, aşa ne spune Sfântul Evanghelist Marcu. Înfăţişarea lui era din altă lume. Din lumea lui Dumnezeu, din lumea cerului. Este şi zugrăvit în icoane Sfântul Ioan Botezătorul cu aripi, că a avut o viaţă ca de înger. Îmbrăcămintea era foarte modestă şi aspră, din păr de cămilă, şi avea cingătoare în jurul mijlocului său şi un cuvânt prin care dorea să pregătească poporul ales pentru primirea lui Hristos, a lui Mesia, Cel făgăduit. În această atmosferă a venit şi Mântuitorul, din nord, din Galileea, din Nazaret, către Ioan, la Iordan, unde boteza, şi se amestecă cu mulţimea şi este botezat de către Ioan.”
„După Botez, spune Sfântul Evanghelist Matei, Mântuitorul a fost dus de Duhul lui Dumnezeu în pustie ca să fie ispitit de diavol, de duhul cel rău. De aceea, n-avem voie să schimbăm rugăciunea Tatăl Nostru. De ce a zis Mântuitorul să ne rugăm aşa: Nu ne duce pe noi în ispită. Pentru că a fost dus de Duhul în pustie ca să-l învingă pe diavol. Mântuitorul ştie că noi nu putem învinge totdeauna duhul cel rău. Şi atunci să ne rugăm să nu fim duşi în ispită, cum a acceptat El să fie dus, ca să-l învingă pe satana şi să ne arate cum. Prin post şi rugăciune. De ce S-a dus în pustie? Pentru că duhurile cele rele au fost alungate din ape. Mântuitorul S-a afundat în Iordan ca să cureţe apele de lucrarea duhurilor necurate, ca să facă apa curată, pură. Încearcă oamenii astăzi, prin toate metodele, ca să facă apa cea mai pură, cea mai curată, cea mai sănătoasă şi binefăcătoare resursă a vieţii. A alungat Mântuitorul pe diavolul din ţinuturile unde locuiau oamenii, din ţinuturile prilenice vieţii, unde trăiau.
Din locurile din împrejurimea Iordanului, prin călătoria Sa. Prin pelerinajul pe care l-a făcut, diavolii au plecat, au fugit când L-au văzut pe Hristos şi s-au refugiat în pustie. Şi atunci, să înţelegem că Mântuitorul merge pe urma diavolului ca să-l alunge şi de acolo din pustie. De aceea a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavol. Şi au loc cele trei ispitiri pe care le cunoaştem. Apoi Mântuitorul merge în Galileea, unde începe să propovăduiască despre iertarea şi răbdarea îndelungă şi neîmpuţinată ale lui Dumnezeu şi despre iubirea veşnică”, a concluzionat Preasfinţa Sa, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
