Luni, 3 mai, a doua zi a Praznicului Învierii Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Municipiul Satu Mare, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi slujitori.
Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Dr. Cristian Boloş, Pr. Radu Şimonca, Pr. Dr. Marcian Vasile Onea, inspector şcolar pentru Religie la Inspectoratul Şcolar Satu Mare, Pr. Vasile Feher, parohul bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Pr. Marinel Corondan, parohul bisericii „Naşterea Domnului”, Pr. Cosmin Sopoian, parohul bisericii „Sfântul Andrei”, Pr. Coriolan Nastai, pensionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuţ Todorca, consilier cultural, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.
Răspunsurile au fost date de membrii Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la priceasnă a cântat Corul „Doxologia” al parohiei, înfiinţat din iniţiativa Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, dirijați de teologul Giorgio Vălean.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură, în care s-a referit la Pătimirea, Răstignirea, moartea şi Învierea Domnului.
„Învierea Domnului dă sens existenţei noastre. La Învierea lui Hristos, la plinirea vremii, lumea mergea într-un singur sens, spre moarte, spre neant. Învierea lui Hristos a schimbat direcţia, a schimbat sensul. Până la Învierea lui Hristos lumea mergea într-o direcţie greşită. Era în eroare de la căderea în păcatul strămoşesc. Căderea în păcat, neascultarea de porunca lui Dumnezeu, a despărţit pe Adam de Creatorul său, de Dumnezeu, Izvorul Vieţii, şi, atunci când s-a despărţit Adam de Dumnezeu, a devenit muritor. Dacă rămânea în legătură cu Dumnezeu, legat de Izvorul Vieţii, avea toate toate şansele să devină nemuritor.
Nu era prin sine nemuritor. Dumnezeu a fost îndurerat, ca orice părinte căruia i-a murit copilul. Cea mai mare durere este atunci când îţi pierzi un copil, care este procreat de tine, este procreaţia ta, este capodopera ta în lume. După ce a creat Dumnezeu cerul şi pământul, a făcut o capodoperă, care este omul. Şi a văzut proiectul compromis. Capodopera în situaţia de a se distruge. Şi atunci ce-a făcut Dumnezeu, la ce a recurs? A trimis în lume pe Iisus Hristos, Fiul Său, ca să-l reconstruiască pe om. Şi venind Hristos în lume, a luat toate ale noastre în afară de păcat. Cu Învierea lui Hristos se schimbă sensul lumii”, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
