Fiecare duminică este o zi a Învierii. Acest fapt – transpus din textul biblic și din tradiția patristică în practica liturgică și pastorală a Bisericii – cuprinde profunzimi și semnificații mai rar actualizate în uzanța simțului „comun”. Este nevoie, uneori, să spunem, de un moment, de un act revelator, care să ne repună în contextul unor realități mereu prezente, dar nu întotdeauna accesate.
Pentru credincioșii din Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Bixad un astfel de moment a fost ziua de duminică, 23 august. Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, venit să binecuvinteze noua capelă mortuară a parohiei, a ținut să le vorbească bixădenilor – după Slujba de binecuvântare și înainte de Sfânta Liturgie – despre semnificația acestui moment. I-a felicitat pentru jertfelnicia lor, pentru gândul lor cel bun de a zidi un lăcaș monumental, generos, înzestrat cvasi-integral cu o frumoasă pictură; o realizare fără egal în Episcopie și, poate, chiar mai departe.
Edificiul nu corespunde numai cerințelor actuale, ci, mai ales, unei alte cerințe, mult mai adânci, din sufletul binecredincioșilor locuitori ai Țării Oașului. Este un ales semn de prețuire a celor de aproape și a celor de mai departe – din trudnica străinătate – față de cei care nu sunt deloc departe: moșii și strămoșii adormiți întru Domnul. Ei sunt mereu cu noi – într-un mod mai mult sau mai puțin perceptibil -, iar sufletele lor, nemuritoare, se bucură împreună cu sufletele noastre și se vor bucura mereu, ori de câte ori ne gândim la ei, ori de câte ori ne rugăm pentru ei.
În spațiosul pridvor al capelei s-a săvârșit Sfânta Liturghie, Preasfinției Sale fiindu-i alături un ales sobor: Pr. Vasile Chiorean, parohul bisericii, Arhim. Dr. Emanoil Rus, starețul Mănăstirii Bixad, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaș, Pr. Marian Crainic, proin-protopop de Carei, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare și alți vrednici slujitori ai Sfintelor Altare. După cum ne-a obișnuit, Grupul Psaltic „Theologos”, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a fost din nou la înălțime, dând răspunsurile liturgice, lăsând loc, la priceasnă, unei excepționale interpretări, oferite celor prezenți de părinții arhidiaconi Vlad Verdeș, Ionuț Todorca și Teodosie Bud, membri ai Permanenței Eparhiale.
„Mântuitorul deschide căi spre mântuirea noastră; spre înțelepțire, spre luminare, spre înnobilare, spre înfrumusețare.” O astfel de cale ne este arătată și prin pericopa citită astăzi, din capitolul 18 al Evangheliei după Matei.
De șaptezeci de ori câte șapte… Adică să ierți infinit. „De câte ori îți va greși, de atâtea ori curmă disputa dintre tine și fratele tău, nu cu răzbunarea, ci cu iertarea și cu împăcarea.” Și Mântuitorul ne iartă, pentru a ne da posibilitatea schimbării și nu pentru a rămâne în slăbiciune. El ne iartă ca să ne ajute, ca să ne îndrepte; așa cum îi iartă părinții pe copii. „Dumnezeu este mult-milostiv și lesne-iertător; și este dispus să ne ierte tot. Are putere Dumnezeu să facă aceasta. Și ne iartă în fiecare zi.” Iar omul este chemat să se asemene cu Dumnezeu. „Dumnezeu așteaptă să ne asemănăm cu El. Trebuie să ne asemănăm cu Dumnezeu în creație – prin înmulțirea talanților; în slujire – căci Dumnezeu slujește făpturii Sale, fiind mereu în stare de veghe; și în iertare. Să ne asemănăm cu Dumnezeu în slujire, în iertare, în iubire, în creație, în milostivire.”
Zece mii de talanți. Adică, simbolic vorbind, o datorie infinită, imposibil de plătit, cu toate averile acestei lumi și în tot timpul acestei vieți. O datorie care ne face mereu datori. Căci „fiecare Îi suntem datori, într-un fel sau altul, lui Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că suntem veșnic datori lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a dăruit”. Și să nu ne asemănăm iconomului celui rău, mai ales în modul în care ne chivernisim propria credință creștină. Căci, de multe ori, în istorie și în actualitate, n-am știut să fim iubitori, să avem respect față de chipul fiecărui om. „Hristos nu a încreștinat pe nimeni cu forța. A zis: «Cine vrea…» Nu a venit să-Și arate forța; a venit să-Și arate iubirea, iertarea, lumina, pacea și binecuvântarea” – a opinat, în finalul predicii sale, Preasfințitul Părinte Iustin.
Pentru întreaga și rodnica activitate, părintelui paroh, iconom-stavrofor Vasile Chiorean, i s-a acordat Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul”. Consiliului Parohial i s-a acordat Medalia „Preot Nicolae Gherman”. Adunării Parohiale, domnului prim-epitrop Vasile Tătar și domnului Gheorghe Cârciu, membru în Adunarea Eparhială, li s-au acordat diplome de vrednicie, iar primarului comunei Bixad i-a fost înmânată Gramata Eparhială. Din partea părintelui paroh și a credincioșilor, Preasfințitul Părinte Iustin a primit o icoană bizantină a Nașterii Maicii Domnului, precum și un tablou cuprinzând, într-o sinteză grafică, realizările parohiale ale vrednicilor bixădeni.
C.B. Roatiş
