Fragmente de ceramică, oase de animale și bucăți de cahle, datând din secolele XV–XX, au fost descoperite în timpul cercetărilor arheologice efectuate la una dintre cele mai vechi și valoroase clădiri istorice din Baia Mare, în cadrul pregătirilor pentru restaurarea monumentului.

În Centrul Vechi al municipiului Baia Mare, la numărul 18 din Piața Libertății, se află o clădire pe lângă care generații întregi de băimăreni au trecut fără să cunoască întreaga istorie ascunsă în zidurile și fundațiile sale. Cunoscută sub numele de Casa Iancu de Hunedoara sau Casa Elisabeta, construcția păstrează mărturii ale orașului medieval, iar cercetările arheologice desfășurate recent au adus la lumină noi vestigii care contribuie la înțelegerea evoluției sale de-a lungul secolelor.

În perioada 28 octombrie – 13 noiembrie 2026, specialiștii Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, sub coordonarea arheologului Marius Ardeleanu, au efectuat cercetări arheologice preventive în interiorul imobilului, intervențiile fiind necesare înaintea lucrărilor de restaurare. Au fost deschise șase suprafețe de cercetare, prin intermediul cărora arheologii au urmărit identificarea succesiunii straturilor istorice, documentarea fundațiilor și înțelegerea modului în care a fost construit și transformat edificiul de-a lungul timpului.
Săpăturile au scos la iveală fragmente ceramice, oase de animale și bucăți de cahle, elemente folosite odinioară la realizarea sobelor. Materialele descoperite aparțin unor perioade cuprinse între secolul al XV-lea și secolul al XX-lea, constituind mărturii materiale ale vieții desfășurate în acest spațiu de-a lungul mai multor generații. Importanța lor nu constă neapărat în valoarea fiecărui obiect, ci în informațiile pe care le pot oferi, prin analiza contextului arheologic, despre utilizarea încăperilor, transformările construcției și activitățile oamenilor care au locuit sau au lucrat aici.

Casa Iancu de Hunedoara este clasată ca monument istoric de importanță națională, categoria A, sub codul MM-II-m-A-04463, fiind considerată cea mai veche construcție civilă păstrată în Baia Mare. Istoria sa este strâns legată de familia Huniazilor și de perioada în care orașul, cunoscut în documentele medievale sub numele de Rivulus Dominarum, devenise un important centru minier și economic al Regatului Ungariei.
În anul 1445, Baia Mare a intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și viitor guvernator al Ungariei. Potrivit tradiției istorice locale, în timpul vizitei efectuate în oraș în anul următor, acesta ar fi dispus construirea unei reședințe pentru soția sa, Elisabeta Szilágyi. De acest episod provine și numele de Casa Elisabeta, păstrat până astăzi. Datarea exactă a edificiului rămâne însă o problemă de cercetare, deoarece unele analize ale elementelor arhitecturale indică transformări și etape constructive aparținând sfârșitului secolului al XV-lea și începutului secolului al XVI-lea.
Clădirea actuală reprezintă, de altfel, rezultatul unor transformări succesive, vizibile în structura interioară și în elementele arhitecturale păstrate. Arcadele suspendate deasupra vechii căi de legătură dintre piața orașului și monetărie amintesc de organizarea urbană medievală, iar încăperile boltite de la parter constituie mărturii ale vechimii construcției. De-a lungul secolelor, imobilul a cunoscut diferite utilizări, inclusiv ca spațiu de locuit și, mai târziu, ca loc de desfășurare a unor activități muzeale.

Noile cercetări se înscriu în procesul de recuperare și punere în valoare a acestui patrimoniu. În octombrie 2025, Primăria Baia Mare a anunțat semnarea contractului pentru restaurarea Casei Iancu de Hunedoara, în valoare de aproximativ 4,87 milioane de lei, fără TVA, cu o durată contractuală de 26 de luni, incluzând proiectarea și execuția lucrărilor. Intervențiile prevăzute cuprind consolidarea structurilor de rezistență, restaurarea bolților și a elementelor arhitecturale, refacerea acoperișului și reabilitarea fațadelor, cu respectarea caracterului istoric al clădirii.
Potrivit reprezentanților Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, cercetările au reprezentat nu doar o etapă necesară înaintea restaurării, ci și o oportunitate de a reconstitui, prin analiza straturilor arheologice, trecutul mai puțin cunoscut al monumentului.
Dincolo de intervențiile necesare salvării unei construcții vechi de peste cinci secole, cercetările de la Casa Iancu de Hunedoara au o semnificație importantă pentru cunoașterea istoriei orașului. Fiecare strat de pământ cercetat, fiecare fragment recuperat și fiecare detaliu al fundațiilor contribuie la completarea imaginii despre Baia Mare medievală și despre transformările prin care a trecut acest spațiu până în epoca modernă.
Restaurarea clădirii va însemna, astfel, nu doar recuperarea unui monument arhitectural, ci și valorificarea unei părți importante din memoria orașului, într-un loc în care istoria continuă să ofere informații chiar și după aproape șase secole.
Vasile Petrovan
Citește și:
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș se închide temporar pentru reabilitare







