Lavinia Miloșovici împlinește astăzi 50 de ani
La 21 octombrie 2026, Lavinia Miloșovici, una dintre cele mai importante gimnaste din istoria României, împlinește 50 de ani, iar aniversarea sa readuce în atenție o coincidență remarcabilă: s-a născut în anul în care Nadia Comăneci primea primul 10 olimpic și a devenit, la Barcelona, ultima gimnastă recompensată cu nota perfectă la Jocurile Olimpice.
În vara anului 1976, la Montreal, Nadia Comăneci uimea lumea obținând prima notă de 10 din istoria gimnasticii olimpice. Tabela electronică, nepregătită să afișeze perfecțiunea, arăta 1.00. Era 18 iulie, iar imaginea adolescentei din România avea să devină una dintre cele mai cunoscute din istoria sportului. Trei luni mai târziu, la 21 octombrie 1976, în Lugoj, se năștea Lavinia Corina Miloșovici. Nimeni nu putea bănui că fetița avea să închidă, peste 16 ani, un capitol început de Nadia. În 1992, la Barcelona, Lavinia Miloșovici a primit nota 10 la sol. A fost ultimul 10 acordat vreodată în gimnastica olimpică.
Există o simetrie aproape literară între aceste două performanțe, despărțite de 16 ani și legate prin două nume românești. Nadia deschisese istoria perfecțiunii olimpice. Lavinia avea să fie cea care îi scria ultima pagină.
Povestea Laviniei Miloșovici începe la Lugoj, într-o familie în care sportul era o prezență firească. Tatăl său a practicat luptele la nivel înalt, iar mama sa, voleiul. Lavinia a descoperit gimnastica în copilărie, apoi a ajuns la Deva, unul dintre centrele care au făcut posibilă dominația internațională a gimnasticii feminine românești. În 1991, la numai 14 ani, cucerea deja titlul mondial la sărituri, la Indianapolis. Era începutul unei cariere internaționale de o intensitate ieșită din comun, dar adevărata consacrare avea să vină un an mai târziu.
La Jocurile Olimpice de la Barcelona, Lavinia Miloșovici avea doar 15 ani. Într-o competiție în care fiecare sutime putea schimba clasamentul, românca a reușit să câștige patru medalii: două de aur, una de argint și una de bronz. Aurul de la sărituri l-a împărțit cu gimnasta maghiară Henrietta Ónodi, amândouă fiind notate cu 9,925. A urmat însă finala de la sol, disputată la 1 august 1992, în care Lavinia avea să realizeze exercițiul pentru care numele său va rămâne definitiv în istoria olimpică. Arbitrii i-au acordat nota 10.000. A câștigat aurul, iar performanța sa a devenit ultima notă perfectă din istoria concursurilor olimpice de gimnastică artistică. Celelalte două medalii de la Barcelona au fost argintul cu echipa României și bronzul la individual compus.
Dacă episodul de la Barcelona a rămas cel mai cunoscut, cariera Laviniei Miloșovici nu poate fi redusă la un singur exercițiu. Puține gimnaste din istorie au demonstrat aceeași capacitate de a câștiga la aparate atât de diferite. Lavinia a obținut titluri mondiale sau olimpice la toate cele patru probe ale gimnasticii artistice feminine: sărituri, paralele inegale, bârnă și sol. Era o performanță realizată anterior de mari campioane precum Larisa Latînina și Věra Čáslavská.
În 1992 devenea campioană mondială la paralele inegale, iar în 1993 câștiga aurul mondial la bârnă. În 1994 și 1995, a contribuit la cele două titluri mondiale consecutive cucerite de echipa României. Nici la Jocurile Olimpice de la Atlanta, în 1996, nu avea să plece fără medalii. A obținut două bronzuri: unul cu echipa și altul la individual compus. În total, palmaresul său olimpic cuprinde șase medalii: două de aur, una de argint și trei de bronz.
Există și un detaliu mai puțin cunoscut publicului larg. Lavinia Miloșovici nu a lăsat în gimnastică doar medalii și imagini memorabile, ci și un element tehnic care îi poartă numele, o urcare la bârnă cunoscută drept „urcarea Miloșovici”. Este una dintre acele forme de recunoaștere care depășesc durata unei cariere: numele sportivului ajunge să facă parte din limbajul tehnic al disciplinei.
Performanța Laviniei Miloșovici are și o particularitate istorică pe care aniversările obișnuite o explică rareori. În 2006, Federația Internațională de Gimnastică a modificat fundamental sistemul de notare. Vechiul model, în care nota maximă era 10, a fost înlocuit cu un sistem care separă dificultatea exercițiului de calitatea execuției. Nota finală nu mai este limitată la 10 puncte, în timp ce componenta de execuție continuă să pornească de la maximum 10. Prin urmare, performanța Laviniei nu a rămas ultima pentru că gimnastele de după ea ar fi devenit incapabile de exerciții extraordinare. Regulile însele s-au schimbat. Gimnastica de astăzi pune un accent mult mai mare pe dificultate, iar comparația directă dintre notele diferitelor generații este imposibilă fără înțelegerea regulamentelor.
Dar există ceva ce niciun sistem nou de arbitraj nu poate modifica: locul Laviniei Miloșovici în istoria olimpică. În 2011, Lavinia Miloșovici a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame, una dintre cele mai importante forme de recunoaștere internațională pentru personalitățile acestei discipline. După încheierea carierei competiționale, s-a întors în Lugoj și a lucrat în domeniul gimnasticii, transmițând mai departe experiența acumulată în anii de mare performanță. Sala Sporturilor din orașul natal îi poartă numele.
Jubileul de astăzi oferă și prilejul unei comparații cu prezentul. La Jocurile Olimpice de la Paris, în 2024, echipa feminină a României a revenit într-o finală olimpică după 12 ani de absență și a încheiat concursul pe locul al șaptelea. Gimnastica românească rămâne o disciplină cu o istorie excepțională, dar și cu dificultăți în menținerea continuității performanțelor care au făcut-o celebră. Între generația Laviniei Miloșovici și generațiile actuale nu stă numai trecerea timpului. S-au schimbat regulamentele, pregătirea, concurența internațională și exigențele fizice ale exercițiilor.
Tocmai de aceea, aniversarea fostei campioane ar trebui să fie mai mult decât o evocare nostalgică. Este și un prilej de a întreba cum poate România să transforme tradiția sa olimpică într-o șansă reală pentru noile generații. În 2026 se împlinesc 50 de ani de la primul 10 al Nadiei Comăneci. Tot în 2026, Lavinia Miloșovici împlinește 50 de ani. Una a deschis istoria notei perfecte la Jocurile Olimpice. Cealaltă a închis-o, iar între aceste două momente se află una dintre cele mai extraordinare perioade din istoria sportului românesc.
Vasile Petrovan
Citește și:
Fostul ambasador al României în Germania, sigheteanul Tudor Gavril Dunca, împlinește 75 de ani
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
