O coincidență a istoriei: România are un nou guvern chiar în ziua în care Iuliu Maniu devenea premier, în 1932

Astăzi, 20 octombrie 2026, Parlamentul României a acordat votul de încredere Guvernului condus de Luca Niculescu, cu 280 de voturi pentru, punând capăt unei crize politice de aproape șase luni. Coincidența calendaristică este una remarcabilă: exact în aceeași zi, dar în urmă cu 94 de ani, Iuliu Maniu revenea pentru a treia oară la conducerea Guvernului României, tot într-o perioadă de instabilitate politică, dificultăți economice și confruntări între conducerea executivă și regele Carol al II-lea.

Istoria nu se repetă neapărat, dar are uneori obiceiul de a așeza evenimente foarte diferite sub aceeași dată din calendar. Astăzi, după luni de negocieri și mai multe tentative nereușite de formare a unui cabinet, România are un nou guvern, condus de Luca Niculescu, susținut în Parlament cu 280 de voturi favorabile și 58 împotrivă. Noul executiv este alcătuit din miniștri propuși de PSD și independenți, beneficiind și de sprijin parlamentar din partea PNL și UDMR.

Exact în urmă cu 94 de ani, la 20 octombrie 1932, regele Carol al II-lea îl numea pe Iuliu Maniu în fruntea Consiliului de Miniștri, după demisia cabinetului condus de Alexandru Vaida-Voevod. Era pentru a treia oară când liderul Partidului Național Țărănesc ajungea prim-ministru, iar România traversa una dintre cele mai dificile perioade economice ale secolului XX.

Desigur, între cele două momente există diferențe fundamentale. România anului 1932 era o monarhie constituțională, în care regele avea un rol important în formarea guvernelor, în timp ce România de astăzi este o republică în care executivul trebuie să obțină votul de încredere al Parlamentului. Coincidența datei oferă însă prilejul unei întoarceri către o perioadă în care instabilitatea politică și problemele economice dominau viața publică.

În octombrie 1932, efectele Marii Crize Economice, declanșate în 1929, se resimțeau puternic în România. Prețurile produselor agricole se prăbușiseră, exporturile erau afectate, numeroși agricultori se confruntau cu datorii greu de achitat, iar în industrie reducerea producției aducea concedieri și diminuarea veniturilor. România avea o economie preponderent agrară, ceea ce făcea ca scăderea prețurilor cerealelor și a altor produse agricole să afecteze direct veniturile unei mari părți a populației. În orașe, dificultățile economice se manifestau prin reducerea activității industriale, șomaj și restrângerea cheltuielilor publice.

Criza atingea și Transilvania, inclusiv regiunile din nord, unde economia depindea de agricultură, exploatări forestiere, comerț și minerit. În zona Băii Mari, extracția și prelucrarea metalelor reprezentau de secole o componentă importantă a vieții economice, iar evoluția piețelor și a politicilor financiare naționale avea consecințe pentru întreaga industrie extractivă.

În această atmosferă, Partidul Național Țărănesc încerca să administreze o țară confruntată nu doar cu dificultăți economice, ci și cu tensiuni între partide, schimbări frecvente de guvern și implicarea tot mai accentuată a regelui Carol al II-lea în viața politică. Schimbarea din 20 octombrie 1932 s-a produs în urma unei crize guvernamentale care îl implicase pe Alexandru Vaida-Voevod, un alt important om politic transilvănean, și pe diplomatul Nicolae Titulescu. Între cei doi apăruseră neînțelegeri privind negocierile unui pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică, într-o perioadă în care problema Basarabiei continua să reprezinte un obstacol major în relațiile româno-sovietice.

Ca urmare, Vaida-Voevod și-a prezentat demisia, iar regele Carol al II-lea a apelat din nou la Iuliu Maniu, liderul național-țărăniștilor. Noul cabinet a fost numit la 20 octombrie 1932. Nicolae Titulescu a preluat Ministerul Afacerilor Externe, Ion Mihalache a devenit ministru de Interne, Virgil Madgearu a primit portofoliul Finanțelor, iar Dimitrie Gusti, cunoscut pentru cercetările sale sociologice, a continuat la conducerea Ministerului Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor. Era o echipă politică și intelectuală cu experiență, dar care avea de înfruntat probleme pentru care nu existau soluții rapide.

Guvernul Iuliu Maniu, 1932 / Institutul Național al Patrimoniului

Într-un document administrativ păstrat în arhivele județului Sălaj și analizat de istoricul Marin Pop, se consemnează că, la 21 octombrie 1932, prefectul Gheorghe Pop de Oarța îi informa pe prim-pretori, primari și notari despre demisia guvernului Vaida-Voevod și numirea noului cabinet condus de Iuliu Maniu. Este un detaliu interesant despre felul în care se transmiteau schimbările politice în urmă cu aproape un secol. În vreme ce astăzi rezultatul unui vot parlamentar este cunoscut aproape instantaneu în întreaga țară, în România interbelică numirea unui guvern era comunicată administrațiilor locale prin decrete, telegrame și circulare oficiale.

Revenirea lui Iuliu Maniu la conducerea executivului nu avea să aducă însă stabilitatea politică sperată. Relațiile dintre premier și regele Carol al II-lea erau deja tensionate, iar neînțelegerile priveau în special intervențiile cercurilor apropiate suveranului în funcționarea instituțiilor statului. Conflictul a devenit deschis în ianuarie 1933, când Ion Mihalache, ministrul de Interne, a cerut înlocuirea unor conducători ai instituțiilor de ordine publică, între care prefectul Poliției Capitalei, Gabriel Marinescu, și șeful Jandarmeriei, generalul Constantin Dumitrescu. Regele s-a opus schimbării acestora, iar Mihalache și-a prezentat demisia. Iuliu Maniu s-a solidarizat cu ministrul său și, la 12 ianuarie 1933, a demisionat la rândul său.

Astfel, guvernul instalat în 20 octombrie 1932 și-a încheiat existența după mai puțin de trei luni, fiind urmat, la 14 ianuarie 1933, de un nou cabinet condus de Alexandru Vaida-Voevod. Dincolo de disputa privind înlocuirea unor funcționari, conflictul privea o problemă fundamentală a funcționării statului: cine își asumă responsabilitatea pentru administrație și câtă libertate are guvernul în raport cu șeful statului.

Astăzi, la 94 de ani de la instalarea celui de-al treilea guvern Iuliu Maniu, România are un nou executiv, după o perioadă îndelungată de blocaj politic. Guvernul condus de Luca Niculescu a obținut sprijinul Parlamentului, dar va trebui să gestioneze probleme economice și bugetare, să pregătească bugetul pentru 2027 și să administreze relațiile politice dintre partidele care îi asigură susținerea.

Guvernul Luca Niculescu 2026 la depunerea jurământului

Desigur, nu se poate pune semnul egalității între Marea Criză Economică din anii 1929–1933 și dificultățile economice ale României de astăzi, după cum nici raporturile dintre guvern și președintele republicii nu pot fi comparate direct cu relațiile dintre un premier interbelic și regele Carol al II-lea. Există însă o observație pe care istoria o permite. Formarea unui guvern este doar începutul unei perioade de responsabilitate politică, iar susținerea obținută la instalare nu garantează stabilitatea sau rezolvarea problemelor economice.

La 20 octombrie 1932, Iuliu Maniu începea un mandat care avea să dureze mai puțin de trei luni. La 20 octombrie 2026, Luca Niculescu primește votul de încredere al Parlamentului după aproape șase luni de criză guvernamentală. Între aceste două momente se află 94 de ani de istorie, schimbări de regim, transformări economice și politice, dar și o coincidență calendaristică suficient de interesantă pentru a fi consemnată. Rămâne, în ambele cazuri, aceeași distincție esențială: obținerea puterii și exercitarea ei sunt două lucruri diferite.

Vasile Petrovan

Citește și: