După cumplitele imagini filmate la adăpostul privat de câini din comuna Suraia, județul Vrancea, unde animale fără apărare au fost ucise cu sânge rece, un alt caz greu de privit tocmai a ieșit la suprafață. De data aceasta, în județul Cluj, la o fermă care, în urmă cu peste un deceniu, era prezentată drept un proiect spectaculos, cu investiții de milioane de euro și planuri ambițioase.
Ferma de bizoni din Recea-Cristur a fost lansată în 2013 de fostul chestor de poliție Toma Rus. La momentul inaugurării, proiectul era anunțat ca fiind unul dintre cele mai mari din Europa. Se vorbea despre aproximativ 300 de bizoni aduși inițial, despre un teren concesionat de 500 de hectare și despre planuri de extindere până la 2.000 de capete. Investiția anunțată atunci era de circa 2,5 milioane de euro, realizată împreună cu doi investitori străini, germanul Johann Kilger și danezul Rudolf Kamer.
Ani la rând, ferma a fost prezentată ca un exemplu de inițiativă privată de anvergură. Astăzi, însă, imaginile apărute în presă arată o realitate care contrazice complet începutul promițător. Este vorba de sute de rămășițe de animale împrăștiate pe câmp, pe zeci de hectare, în principal bizoni morți în condiții care ridică întrebări serioase.
Potrivit informațiilor publicate de Cluj Manifest, animalele ar fi fost lăsate fără hrană și fără apă, iar îngrijirea veterinară ar fi lipsit. Nu există încă un bilanț oficial al numărului exact de animale moarte, însă amploarea situației este evidentă din imaginile surprinse la fața locului.
Un alt detaliu care complică lucrurile este legătura dintre proiect și administrația locală. Terenul pe care funcționează ferma a fost concesionat de primărie, iar primarul comunei este rudă cu fondatorul fermei. Edilul a declarat că fostul chestor nu ar mai fi implicat direct în ultimii ani, însă numele său rămâne asociat cu lansarea și imaginea inițială a proiectului.
Dincolo de persoane și de cifre, mă întreb cum ajunge o investiție de milioane de euro, întinsă pe 500 de hectare și construită cu planuri de extindere la mii de animale, într-o situație în care sute de bizoni, cerbi, căprioare și mufloni mor fără să primească hrană? Nu este doar o problemă de afacere eșuată. Este o problemă de responsabilitate. Când gestionezi sute de animale de talie mare, obligațiile nu sunt opționale. Hrana, apa și supravegherea medicală sunt condiții minime, nu detalii administrative.
Autoritățile au deschis verificări, iar Direcția Sanitar-Veterinară și poliția urmează să stabilească exact ce s-a întâmplat și cine răspunde. Dar, indiferent de concluziile juridice, cazul rămâne un exemplu dureros despre diferența dintre promisiune și realitate. Iar când consecințele nu sunt doar financiare, ci înseamnă vieți pierdute, nu mai putem vorbi doar despre un eșec economic.
Vasile Petrovan
