Share
Şezătoare cu cântec şi descântec la Muzeul Satului din Baia Mare (VIDEO și GALERIE FOTO)

Şezătoare cu cântec şi descântec la Muzeul Satului din Baia Mare (VIDEO și GALERIE FOTO)

Câşlegi. Frig. Zile scurte şi nopţi lungi, vreme de mers cu lucru’, de povestit, de cântat, de râs şi de amintit. De spus poveşti şi cimilituri, de descântat, de cusut, de tors, de ascultat… De pus nunţile de peste an… De rânduit anul care-a-nceput…  De chemat feciorii la şezătoare…

Aşa era pe vremuri în sat. Aşa e acum în satul din inima oraşului. Adică la Muzeul Satului din Baia Mare, locul în care, în fiecare iarnă, încep şezătorile. Vin femei cu lucru, dar şi cu coşarca plină de pancove, colaci, mălai, cozonac… E un mod de a revigora, rememora şi reconstitui un obicei atât de firesc în satul tradițional maramureşean. Miercuri spre seară, directorul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară, Monica Mare, laolaltă cu colegele ei au pregătit odaia pentru şezătoare, cu masa pusă  – cu ceai şi compot, cu ludău copt în cuptor, cu cozonac, mălai şi pancove. Prietene vechi şi noi ale muzeului, femei pasionate de arta cusutului şi a tricotatului, de revigorarea tradiţiei şi a obiceiurilor s-au întâlnit din nou la muzeu.

Horea din grumazul Aureliei Bozga și descântecul cu sita

Venită din Larga, de la poalele Ţibleşului, îmbrăcată într-un costum autentic de Lăpuş, Aurelia Bozga, câştigătoarea ediţiei din 2019 a Festivalului Concurs “Horea în grumaz”, a fost sufletul evenimentului. Şi-a adus caierul şi fusul, dar şi sita cu care se fac descântece pentru ca feciorii să vină la şezătoare.  Cu firescul cu care toarce, Aurelia Bozga cântă şi  povesteşte amintiri din şezătorile de altă dată. Cântecul a însoţit-o toată viaţa, la bine şi la greu. “Am 75 de ani… Am crescut pe-un deal. Cum ieșem din casă, tăt era verde… Eram tânără, eram sănătoasă. Șuieram… Zâcem din frunză de păr…” Scoate o sită de sub scaun și ne spune că la multe șezători a fost cu ea și multe descântece de adus feciorii în șezătoare a făcut cu sita (vezi video). ”Turduluc-butuc/Pă cine s-aduc?” – întreabă Aurelia Bozga rostogolind sita. Și numele feciorilor  vin unul după altul… ”Pă Ion. Pă Grigore de păstă vale…” Costumul cu mărgele pe care-l poartă are peste 50 de ani. Și l-a cusut ea, când avea 20 de ani. ”De la 15 ani am început să cos cu mărgele. De la 10 ani cânt. Am o strănepoată, care poate a cânta și ea…”

Tradiția șezătorii merge mai departe, după cum a declarat directorul Muzeului de Etnografie și Artă Populară, Monica Mare. Cu fiecare ediție, numărul celor care vin la șezătoare e tot mai mare, semn că încă mai există preocupare pentru lucrul de mână, pentru arta populară, pentru revigorarea unor obiceiuri străvechi.

Dana G. BUZURA


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu