340 de lei pensie de urmaș, calculată pentru fetițele pădurarului ucis (GALERIE FOTO)

Gemenele pădurarului Liviu Pavel Pop, ucis la datorie, Raluca și Sofia, au un an și două luni. Sunt bigemelare – așa că una seamănă cu mami, alta cu tati – sunt frumoase și neașteptat de cuminți. Merg șovăielnic prin casă atunci când sunt coborâte din scăunele și vorbesc pe limba lor. Nu se sperie că patru bărbați le-au intrat în casă. Le acordă credit. Nu par a ști că pe lume mai sunt și oameni răi. Se uită cu ochii mari când le vorbești. Sofia îmi întinde o literă V colorată, jucăria ei din acel moment. Ne jucăm puțin și se cere în brațe. În brațele unui străin intrat de cinci minute în casă. E drept, are barbă ca și tatăl său. Raluca își recunoaște tatăl în poza de pe telefon. Dar nu înțelege de ce tati nu vine din telefon acasă.

 Zilnic, în drumul spre grădiniță, Ilinca trece de două ori pe lângă mormântul tatălui

Mai greu e pentru Ilinca, surioara sa mai mare. În 16 octombrie, când Liviu Pavel Pop s-a dus la pădurea Strâmbu Băiuț, a luat-o cu el pe Ilinca. Nu a dus-o în pădure, a lăsat-o să-l aștepte la sora lui, în Rogoz. De atunci ea l-a tot așteptat, până când crudul adevăr nu a mai putut fi ascuns, iar Ilinca a perceput ce s-a întâmplat. Nu înțelege de ce, dar pricepe drama. Și suferă mult. Mama a dus-o și la psiholog, dar tristețea tot nu-i dispare.

Are 5 ani și merge la grădiniță. Se întristează și mai mult când vede tați care-și aduc copiii la ”grădi”. Ea știe că nu mai are această șansă, căci și la dus și la întors trece pe lângă micul cimitir aflat în pantă, peste drum de biserica nouă ce se construiește în Borcut. Și continuă să treacă de două ori pe zi pe lângă mormântul tatălui ei. Un mormânt strivit de coroane de flori, care obturează privirea spre mormântul bunicului ei. Ioan Pop a murit în 16 mai, cu cinci luni înaintea fiului său. Coincidență: și tată (7.10.1960 – 16.05.2019) și fiu (7.07.1989 -16.10.2019) au venit pe lume în zi de 7 și au plecat la cele veșnice în zi de 16.

Casa cu cinci persoane feminine și nicio mână de bărbat

Acum, în casa familiei Pop sunt doar persoane de sex feminin: cele trei fetițe, mama lor Anamaria și bunica dinspre tată, Lenuța. Pe ele au rămas toate: de la treburile curente ale casei, la terminarea ei, la creșterea fetițelor și achitarea creditelor contractate. Trei la număr. Pe două le-au achitat din donațiile primite. Vedeți, în buna tradiție de la țară, prima lor grijă e să scape de datorii. Fără donații nu ar fi fost posibil. Peste zi stau cu fetițele în ceea ce a fost gândit a fi beci, fiindcă a fost prima cameră terminată și aici e bucătăria. La etaj, dormitoarele fetițelor au doar pereți și încă așteaptă să fie amenajate.  Anamaria e în concediu pentru creșterea copiilor. După drama din octombrie, nu vede cum s-ar putea întoarce la serviciu, trebuie să stea acasă să-și crească fiicele. Da, statul i-a dat pensie de urmaș. Tocmai a primit decizia: pe ea scrie 340 lei pe lună pentru fiecare mogâldeață; atâta a ieșit din calcul. Dar au primit asigurări că, totuși, suma va fi cea aferentă pensiei minime în plată (în jur de 700 lei). Anamaria e demnă. Nu cere ajutor. O fac alții pentru ea. O facem și noi, reamintind contul în care se pot face donații:  RO76 BTRL RON CRT 0473 823 501, deschis la  Banca Transilvania – Sucursala Târgu Lăpuș, pe numele Pop Anamaria.  Facem apel și pentru cei dispuși să contribuie cu materiale pentru dormitoarele celor trei îngerași rămași fără tată: Raluca, Sofia și Ilinca. Și oferim contactul tinerei mame, care are proiectul în minte, nu și resursele pentru a-l realiza: 0740 419 489.

Soția Anamaria nu vrea nimic pentru ea; vrea doar adevărul pentru toți

”E absurd, era prea deștept. Sigur a fost omorât. De când suntem împreună, cred că de două ori a mai luat arma cu el. O lua când știa că e riscantă întâlnirea cu cei cu care avea de-a face. Să știți că e greu de unul singur și cu mâna goală. Hoții de lemne au topoare, drujbe și niciodată nu vei găsi un hoț de unul singur. Soțul era mereu pe teren – nu conta că e noapte sau duminică – și după ce pleca ne era inima cât un purice până venea acasă. A mai fost bătut, a ajuns la urgențe cu coaste rupe. Nu ne spunea prea multe, pentru a ne proteja” – spune Anamaria, care nu-și poate stăpâni o lacrimă. Din colțul ochiului se prelinge discret și lent pe față, până se desprinde de marginea bărbiei. Nu face niciun gest pentru a o opri, de parcă s-a obișnuit cu așa ceva în ultimele șase săptămâni.

Nu se grăbește să acuze pe cineva, chiar dacă lumea vorbește și presa scrie. Iar ea vrea un singur lucru: adevărul. Pe care-l vede încă departe, în condițiile în care, la o lună și jumătate de la deces, nu a apărut la dosar rezultatul autopsiei.

Nici bunica Lenuța nu acuză. Doar informează. Cu două săptămâni înainte de dramă, Petrișor Giurgiu a avut o altercație cu Liviu Pavel Pop – repetă ea, convinsă că e o informație importantă. Și că  Petrișor Giurgiu e finul prim-procurorului din Târgu Lăpuș, Aurelia Muț. Între timp, dosarul cauzei a fost preluat de Înalta Curte de Casație și Justiție, la presiunea societății civile. O fi suficient pentru adevăr?

Ananei  GAGNIUC